Cum să prevenim și să combatem abandonul școlar în România
Abandonul școlar este o problemă gravă și persistentă în România, care afectează în special copiii din mediile rurale și sărace. Potrivit datelor Eurostat, în 2019, România avea cea mai mare rată a abandonului școlar timpuriu din Uniunea Europeană, de 15,3%, față de media europeană de 10,2%. Aproximativ 40% dintre copiii din mediul rural nu termină învățământul obligatoriu, iar 70% dintre ei nu merg la liceu.
Abandonul școlar are consecințe negative atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Copiii care părăsesc școala prematur au mai puține șanse de a se angaja, de a avea un venit decent, de a participa la viața civică și de a se integra social. Ei sunt mai expuși riscului de sărăcie, de excluziune, de delincvență și de dependență. Pe de altă parte, abandonul școlar reduce capitalul uman, competitivitatea economică și coeziunea socială ale țării. El generează costuri suplimentare pentru sistemul de sănătate, de asistență socială, de justiție și de securitate.
De aceea, prevenirea și combaterea abandonului școlar este o prioritate pentru educația românească și pentru dezvoltarea durabilă a României. Pentru a atinge acest obiectiv, este nevoie de o abordare integrată, care să implice toți actorii relevanți: autoritățile publice, instituțiile de învățământ, cadrele didactice, părinții, elevii, organizațiile neguvernamentale, mediul privat și mass-media. De asemenea, este nevoie de o monitorizare și evaluare constantă a fenomenului și a măsurilor luate pentru a-l diminua.
Printre principalele strategii de prevenire și diminuare a abandonului școlar, se pot enumera următoarele:
– Crearea unui sistem educațional de calitate, echitabil, incluziv și adaptat nevoilor și intereselor copiilor. Acest lucru presupune: asigurarea accesului la educație pentru toți copiii, indiferent de situația lor socio-economică, de mediul de proveniență, de etnie, de gen, de dizabilitate sau de altă caracteristică; asigurarea resurselor materiale și umane necesare pentru buna funcționare a școlilor, în special a celor din mediul rural și defavorizat; asigurarea unei oferte educaționale diversificate și flexibile, care să răspundă cerințelor pieței muncii și așteptărilor elevilor; asigurarea unei calități a procesului de învățare și a rezultatelor școlare, prin curriculum relevant, metode moderne, evaluare formativă și feedback constructiv; asigurarea unei tranziții eficiente între diferite niveluri și tipuri de învățământ, prin orientare școlară și profesională, recunoaștere și echivalare a competențelor, consiliere și sprijin.
– Crearea unui climat școlar pozitiv, care să favorizeze participarea, motivația, încrederea și succesul școlar al copiilor. Acest lucru presupune: dezvoltarea unei relații de respect, de colaborare și de comunicare între cadrele didactice și elevi, bazată pe înțelegere, empatie și recunoaștere; dezvoltarea unei relații de parteneriat și de implicare între școală, familie și comunitate, bazată pe dialog, responsabilitate și sprijin reciproc; dezvoltarea unei culturi școlare care să promoveze valorile democratice, drepturile copilului, diversitatea, toleranța și solidaritatea; dezvoltarea unor activități extracurriculare și nonformale, care să stimuleze curiozitatea, creativitatea, inițiativa și spiritul critic al copiilor; dezvoltarea unor servicii de asistență socială, psihologică și medicală, care să identifice și să prevină situațiile de risc și să ofere intervenții adecvate.
– Crearea unor mecanisme de prevenire și intervenție timpurie, care să depisteze și să combată cauzele și efectele abandonului școlar. Acest lucru presupune: monitorizarea și analizarea situației școlare și personale a copiilor, prin evidența și raportarea absenteismului, a rezultatelor școlare, a comportamentului și a situației familiale; elaborarea și implementarea unor planuri individualizate de intervenție, care să ofere soluții personalizate pentru fiecare copil în parte, în funcție de nevoile și dificultățile sale; oferirea de sprijin material, financiar și educațional pentru copiii și familiile aflate în situație de sărăcie, prin burse, rechizite, transport, cantină, meditații, programe de tip școală după școală etc.; oferirea de sprijin emoțional, moral și social pentru copiii și familiile aflate în situație de vulnerabilitate, prin consiliere, mediere, grupuri de suport, activități de dezvoltare personală etc.; oferirea de oportunități de reintegrare școlară și socială pentru copiii care au abandonat școala, prin programe de educație remedială, de formare profesională, de inserție pe piața muncii etc.
În concluzie, prevenirea și combaterea abandonului școlar este o provocare și o responsabilitate comună pentru toți cei implicați în domeniul educației. Prin acțiuni coordonate și eficiente, se poate asigura dreptul la educație pentru toți copiii și se poate contribui la dezvoltarea lor integrală și la progresul societății românești.
Prof. Înv. Primar Constantin Ana-Maria